Am ajuns pe Valea Doftanei aproape întâmplător. Avusesem un pic de treabă in Comarnic şi a trebuit să mergem pe strada care o ia in sus chiar de langă primărie, din centru. Oraşul continuă destul de mult în sus pe deal, casele sunt frumoase si curţile erau pline de flori. Am acolo, acum câţiva ani.... nici nu mai ştiu câţi si nici poze nu am.
Cum spuneam...după ce ne-am terminat treaba ne-am gândit sa continuăm să mai vedem pajişti cu flori. Drumul duce spre Secărie si după ce treci de culmea unui deal coboară pe Valea Doftanei. Peisajele sunt frumoase, însă lacul ne-a uimit cel mai tare nu doar prin culoarea lui verzuie insă are o zonă chiar la inceput, din partea din care veneam noi unde se întinde o pajiste frumoasă si lină pană la marginea lacului. Locul acela merită excursia pana acolo, deşi cu sigurantă în multe weekenduri se umple de oameni care merg la grătar. Nu ţin minte dacă se poate intra în lac.
Am urmat drumul coborând către Câmpina. De pe baraj puteti vedea valea. M-a stresat insă că marginea care era foarte joasă, iţi venea să te aşezi pe ea, insa in jos inaltimea era ametitoare - zeci de metri pana la pământ.
Desigur, traseul poate fi parcurs şi invers, dinspre Câmpina, însă mi se pare mai potrivit să ai lacul în faţă pe masură ce cobori spre el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu