O după amiază la Nisa

Nisa este aşa celebră între oraşele de pe Coasta de Azur încât este greu să treci prin zona fără să o vizitezi, măcar un pic.

Într-o după amiază, căci numai aşa putem pleca din cauza căldurii, am luat trenul spre Nisa. Călătoria din Cannes unde stăm şi de data asta, durează între 30 şi 39 minute în funcţie de numărul de gări în care opreşte.

Ajunşi la gară am pornit pe bulevardul Jean Medecin, cel mai larg pe care îl au. Bulevardul este în majoritate pietonal şi ajunge în celebra lor piaţă Massena. Dacă piaţa este plăcută în special datorită statuilor pe stâlpi, bulevardul este aglomerat, plin de gunoaie şi cu multe feţe dubioase.

Afară era cald aşa că înainte de orice am căutat cea mai celebră gelaterie, Fenocchio. 

Au se pare 100 de sortimente diferite de îngheţată şi se află în Place Rossetti. Cum ne aşteptam, sunt pe bază de arome şi nu de fructe proaspete. Poate cele de cacao si iaurt sunt mai naturale. Oricum a fost bună şi răcoritoare.

Această piaţă cu îngheţata se află în mijlocul centrului istoric din Nice. Străzile m-au dus cu gândul la Florenţa doar că sunt mult mai înguste. 

Ne-am îndreptat apoi spre mal unde am văzut cea mai pietroasă plajă pe care ne-o puteam închipui. Pietrele sunt mari, şlefuite bine de apă însă foarte dureroase pentru picioare. Partea bună este că apa are o culoare foarte frumoasă. În multe locuri este amenajată cu şezlonguri.

Ca să vedem cât mai mult din oraş şi cât mai uşor am apelat la trenuleţul turistic. Turul durează 45 de minute cu o pauză de 10 minute pe dealul castelului.

De sus se pot vedea acoperişurile oraşului vechi, Baie des Anges (Golful îngerilor) cu Promenade des Anglais care este o varintă a La Croisette din Cannes, însă ceva mai puţin verde.

În stânga coastei se vede aeroportul şi pista de unde decolează şi aterizează necontenit avioane. Luminiţa din poză este un avion care se pregăteşte să decoleze. Din păcate lumina de apus ne-a fost cam potrivnică.

Trenuleţul nu face chiar un tur complet al oraşului. Ca să vedem celebrul hotel Negresco a trebuit să mergem pe jos. 

Interesant este că acest Negresco, fiu al unui proprietar de han din România, a plecat de acasă la 15 ani (era patiser la Capşa) a lucrat la Paris, Monte Carlo şi a ajuns în Nisa directorul Cazinoului Municipal. În 1912 a început să construiască un hotel gândit pentru cei mai bogaţi oameni. Din păcate i-a fost confiscat în timpul primului război mondial şi a murit ruinat fără să ştie că hotelul va dăinui la fel de mândru peste ani. Anul acesta aniversează 100 de ani de la inaugurare.

Deşi vizitele în muzeul hotelului sunt momentan suspendate nimeni nu ne-a împiedicat să intrăm pentru a arunca o privire. Înăuntru arată ca un palat. 

Cu siguranţă oraşul ascunde multe locuri frumoase pe care noi nu le-am descoperit într-un timp aşa de scurt. 

Gara din Nisa este foarte elegantă.