Cu copiii la înăltime - prin Bucegi

Noiembrie. Soare şi căldură cum nu am avut nici în septembrie. Muntele însă îşi are cuvântul lui: sus bate vântul prea puternic pentru a porni telecabina - ne spun la telefon cei din Buşteni. Chef de munte aveam, copiii erau setati pe modul munte, aşa că ne-am urcat în maşină şi am pornit. 

Întâi spre Peştera. Am mai fost vara, dar în noiembrie natura este altfel: jocul norilor pufoşi, copacii aproape goi, soarele de dimineaţă care face pădurea să se reflecte în ape....toate astea le-am văzut astăzi. 

Ne-am plimbat un pic pe baraj, 11 raţe şi rătoi pluteau pe Lacul Bolboci, am trecut prin Cheile Tătarului şi ne-am întrebat iar unde duce culoarul-peşteră care se vede într-unul din peretii cheilor, am trecut pe lângă Mănăstirea Peştera apoi Hotelul Peştera şi clădirea telecabinei.

Lacul Bulboci văzut de pe baraj

11 rate şi rătoi plutesc pe lac

vedere de lângă clădirea telecabinei Peştera

Hotelul Peştera

Se zăresc Cheile Tătarului

Speram că telecabina de la Peştera la Babele circulă, dar totul este ferecat cu lacăt. Pe un bilet lipit pe uşă scrie că reporneşte în jur de 15 decembrie. Am intrat la Hotelul Peştera, renovat de curând. Arată binişor. Am mâncat la restaurant câte o ciorbă de fasole - nu grozavă, dar pe munte mâncarea pare mai bună decât la poale.

Ne-am întors până la bifurcaţia către Cabana Piatra Arsă. Ne-ar fi tentat o plimbare pe jos să vedem Babele şi Sfinxul, nu sunt decât vreo 40 de minute. Peisajul este superb, culorile pajiştii alpine şi a cerului la fel. Dar vântul era prea puternic pentru a face plimbarea cât de cât plăcută. La urma urmei este noiembrie.

Pajiştea alpină pe drumul către Piatra Arsă

Coborârea spre Sinaia

Veşti bune: Drumurile sunt mult, mult mai bune decât ultima dată când am fost pe aici. Chiar şi portiunile neasfaltate sunt acoperite cu un fel de nisip fin bătătorit în care nu se adâncesc deloc maşinile şi multe margini au fost consolidate.