Case atârnate de stânci |
Coasta Amalfi se întinde de-a lungul Mării Merditerane în sud vestul Italiei, 60 km mai jos de Napoli. Este celebră pentru peisajele cu stânci abrupte pe care sunt agăţate case, drumuri, terase şi tot ce ţi-ai putea închipui.
Amalfi din barcă |
Hotelurile sunt micuţe, camerele mici, parcările minuscule. Maşina noastră este aşa de înghesuită între altele încât numai Tudor a reuşit să se strecoare pe o uşă ca să ia ceva din interior. Nici vorbă să o scoatem până la plecare. Practic se circulă doar cu autobuzul (la care din păcate aştepţi cam mult) şi oricum cu viteza de circulaţie este de 30km la oră.
Positano de pe terasă |
Noi stăm în Praiano, oraş situat între Amalfi şi Positano cam la distanţe egale, fără să fie aşa de celebru. Hotelul se numeşte El Pino. Camera de 4 adulţi care are acum şi un pătuţ pentru Eva este bună doar de dormit, căci abia ne strecurăm în ea printre paturi. Valizele stau una peste alta şi le rotim într-un fel ca sa ne scoatem hainele. Cel mai frumos lucru aici este terasa camerei şi a hotelului unde luăm şi micul dejun, care au amândouă o panoramă superbă spre mare. Se vede Insula Capri în depărtare, Positano spre dreapta. Este o panoramă pentru care de obicei trebuie să mergi undeva ca să o ai. Mâncăm de cele mai multe ori la restaurantul Hosteria Il Pino, practic sub hotel, şi ne place.
În prima seară ne-am gândit să ducem copiii la plajă ca să se joace. Proastă idee într-o aşa zonă. Am avut de coborât şi de urcat 360 de trepte - numărate de Maria - eu cu Eva în braţe care era obosită frântă, Marius cu căruciorul Evei şi totul ca să găsim o plajă stâncoasă, pietroasă cu apă cam adâncă.
Plaja din sudul oraşului Paiano |
Transportul cu autobuzul este greoi, vin rar şi parcă niciodată la timp. Am aşteptat şi câte o oră. Pentru Ravello, în care ajungi cu două autobuze am apelat la un taxi comandat de la hotel. 55 de Euro. La întoarcere ca să găsim un taxi am aşteptat peste 20 minute şi am plătit 70 de Euro doar pentru 15 km. Între Amalfi şi Praiano, în ziua ploioasă în care am vizitat Amalfi ne cereau tot 50 Euro pentru 9 km. Atunci am aşteptat autobuzul.
În grota de Smarald |
Zona nu este deloc ieftină. Mâncăm binişor mai scump decât în toate locurile în care am mai fost. pentru o supă de legume în Ravello, singura pe care am găsit-o pe aici pentru Eva am dat 11 Euro. Între prânz şi cină se închid, aşa că în zilele în care Eva doarme de prânz la hotel şi se trezeşte înfometată pe la 5 ne ducem la un fel de cantină din zona, singura deschisă.
Se pot face excursii de tip croazieră de-a lungul coastei cu vas privat, semiprivat sau cu vase mai mari, un fel de curse care fac legătura între oraşe sau cu Insula Capri. Noi am ales o croazieră semiprivată am fost 2 familii - 11 persoane, pe un yacht forte chic, care ne-a dus mai întâi de-a lungul coastei Amalfi apoi pe Insula Capri cu opriri la pesterile de pe drum - aşa numitele grotte.
Grota de Smarald |
Cea mai renumită de pe coasta Amalfi este Grotte de Esmeraldo, a cărei apă capătă o lumină verde de smarald datorită luminii care intră pe sub stâncă, printr-un culoar lung de 14 m şi lat de 4 m. Vizitarea ei se face cu bărci speciale, costă 5 Euro şi se poate ajunge la ea atât de pe mal (de data asta am văzut un lift) sau de pe mare. Din Amalfi sunt excursii de o oră care te duc acolo.
Am vizitat şi scris despre:
- Amalfi, oraşul cel mai celebru de pe coastă
- Positano, cel mai frumos şi romantic
- Ravello cu Vila Cimbrano şi Terasa Infinitului care nu trebuie ratată
- Insula Capri - croazieră de o zi
Coasta Amalfi rămâne o destinaţie foarte frumoasă dar nu cea mai potrivită pentru o vacanţă cu copii prea mici. O mulţime de scări, drumuri înguste, lipsa trotuarelor, transport deficitar, nici o atracţie specială pentru copii şi plaje pietroase.... După 3 zile pline petrecute aici ne dorim un spaţiu mai mare, mai multe variante de transport, maşina noastră care să ne ducă unde avem nevoie. Dar Amalfi rămâne o destinaţie care trebuie văzută măcar o dată în viaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu