Eram convinsă că drezina este un fel de locomotivă, dar se pare că nu. În Maramureș drezina este o mașină - dubă sau camion - căruia sistemul de roți i-a fost înlocuit cu unul potrivit șinei. Nu orice șină, ci cea de pe Valea Vaserului, calea ferată îngustă pe care merge Mocănița.
Pe 3 decembrie drezina a fost singura opțiune disponibilă pentru ca eu și soțul meu să facem o plimbare inedită pe Valea Vaserului din Vișeul de Sus, unde urmează să petrecem Paștele următor alături de copii și bunici.
Calea ferată parcurge primii 8 km pe lângă ulițe și case, apoi cum spunea Nea Ion intri în nordul sălbatic. Nu mai ai decât râul Vaser care te însoțește continuu, pădure, stânci, poieni, câteva tunele și tot așa până la km 57. Noi am ajuns doar până la stația Făina și ar mai fi fost două până la capăt. Chiar și așa, drumul dus-întors ne-a luat 6 ore.
Mocănița își duce turiștii pe vale cam 27 de km. Numai o drezină te poate duce mult mai departe, până la capătul liniei. Calea ferată de pe Valea Vaserului nu este folosită numai în scop turistic rolul ei principal fiind de a transporta lemnul până la locul în care camioanele îl pot prelua. Probabil mai mult datorită lemnului, calea ferată este bine întreținută. Am întâlnit pe drum multe echipe care lucrau la linie, verificau sau o înlocuiau, oameni care încarcă vagoanele și două trenuri lungi cu lemne au trecut pe lângă noi ducându-l spre oraș.
Securitatea este o prioritate iar mecanicul drezinei, să-i spunem așa - a fost în contact continuu cu impiegatul zonei, cerând din când în când acordul de a merge pe tronsonul următor. De mai multe ori am fost nevoiți să așteptăm până când linia era liberă. Nu vreau să discut aici problema delicată a exploatării lemnului, dar pot să spun că am văzut multe pepiniere ale Ocolului Silvic pe tot traseul parcurs și Nea Ion Ion ne-a spus că în fiecare primăvară se replantează puieți.
Drezina poate transporta până la 9 pasageri și numerele de tel de contact ne-au fost date de la biroul de transport al Mocăniței. În ciuda frumuseții Mocăniței, din punct de vedere al copiilor, drezina poate fi o variantă mult mai bună. În primul rând vezi tot timpul linia în fața ta, cum e înghițită de drezină. Din vagon ai vedea doar în lateral, ceea ce multe ori înseamnă deal sau pădure. Centurile nu sunt tocmai funcționale, dar viteza de deplasare este mică, poți opri în multe locuri dacă vrei, te așteaptă dacă este nevoie și cu puțin noroc ai parte de o mulțime de povești.
Deloc de neglijat, drezina te duce mult mai adânc în inima pustietății decât Mocănița, vezi cum schimbă macazul sau când așează saboții de frână pe linie. Trebuie remarcat în pozele de mai jos cum se întoarce drezina pe traseu pentru a face drumul înapoi. Mă întreb cum întorc locomotivele? :-)
Mi-au plăcut toți oamenii pe care i-am întâlnit pe drum pot spune cu siguranță că sunt mai aproape de Dumnezeu decât am putea fi noi în oraș vreodată. Și abia aștept să ducem și copiii prin aceste locuri!
Site-ul Mocăniței cu orarul acesteia: http://www.cffviseu.ro
si eu credeam ca m-am documentat bine cu privire la mocanitele din Romania, dar de drezina asta habar nu aveam...
RăspundețiȘtergere