Comana şi Delta Neajlovului

Abia ne-am întors de acolo :-) Am fost impresionaţi să vedem un loc atât de frumos, atât de sălbatic pe alocuri şi totuşi atât de aproape de Bucureşti.

Am rămas în perimetrul parcului de aventuri Comana, aproape de Casa Comana (pensiune şi restaurant). Parcul este un loc minunat de petrecut timpul cu copiii în aer liber, aproape de natură. 

Noi am încercat tiroliana - are un traseu lung, peste o parte din lac (10 lei tura), am făcut o plimbare pe malul deltei Neajlovului, unde ne-am bucurat să vedem o mulţime de păsări - majoritatea lişiţe, dar şi câteva lebede, care nu păreau deloc deranjate de prezenţa oamenilor. Drumul porneşte chiar din incinta parcului şi este circular.

Au un loc de joacă mititel pentru copii, dar suficient, dat fiind că cei care vor pot intra 3 ore pe traseele de căţărat (50 lei). Doi cai prietenoşi sunt puşi într-un ţarc în apropiere.

Restaurantul are mâncare bună dar destul de scumpă (15-17 lei o ciorbă sau o salată simplă), dar trebuie sa va rezervati o masa de cand ajungeti - la pranz totul este ocupat.

Zona este mare, am văzut oameni aşezaţi pe iarbă, nu cred să fie vreo problemă dacă vii cu mâncare de acasă. Alte două terase din incintă erau încă închise.

Se pot închiria bărci cu vâsle sau cu motor, însă nu poţi ieşi cu ele în zona în care sunt păsările, celel două lacuri - din complex şi delta propriu-zisă nu comunică.

La plecare, am zărit turnul de lemn de unde poţi vedea păsările şi un teren mare de fotbal unde copiii îşi doresc să revenim weekendul viitor.

Până la Comana drumul durează ceva mai puţin de o oră.

Mănăstirea Cernica

Ceea ce ni s-a părut deosebit la Cernica este aşezarea celor două biserici pe două mici peninsule, legate una de alta şi de mal, prin nişte alei înguste. Prima biserică este deschisă, îngrijită, fără să ne impresioneze totuşi în mod deosebit, iar pe a 2-a peninsulă ne-a plăcut mult cimitirul care este foarte vechi, are statui şi un aer elegant. Nu este nimic deosebit pentru copii acolo cu excepţia lacului, la care puteţi ajunge uşor la capătul drumului, dar dacă vremea este bună, plimbarea este foarte plăcută.

Foarte aproape se află Ferma Animalelor, despre care am mai povestit aici. Deşi mult mai aglomerată decât altădată, copiii s-au bucurat să vadă un pic animalele şi să luăm masa acolo. Ca alternativă, pe malul lacului, cu vreo 100m înainte de intrarea în mănăstire, se află un complex cu restaurant.

Pe drumul spre Mănăstirea Cernica

Muzeul mănăstirii

Biserica Mănăstirii Cernica

din drumul spre a 2-a peninsula

Cimitirul vechi

Stejar secular

Schi la Sinaia - Cota 2000 la început de februarie

Cum ne-am petrecut vacanţa din februarie la munte incercand sa schiem cat mai mult, si am cam ramas mai cu incercatul din cauza cozilor, intr-una din zile am pornit cu copiii către Cota 2000. Ultima dată fusesem acolo cu 5 ani in urmă.

Pe scurt, treaba este cam aşa:

Telegondola care duce la Cota 1400 este adminstrata de o firma separata decat telecabina care duce la Cota 2000. De asemenea, telescaunul de pe Valea Dorului face pereche cu telecabina - adica puteti folosi acelasi asa-zis schi pass, iar telegondola face pereche cu telescaunul de pe Valea Soarelui care sunt in administratia primariei.

Oricum ai ajunge sus, nu scapi de căratul schiurilor în spinare - ceea ce e cam neplăcut când trebuie să cari câte două perechi (şi pentru copii). Noi a trebuit să urcăm din parcarea de la Cota 1400 la telecabină (poţi alege între scări şi dealul pieptiş - oricum e nasol), de la Cota 2000 la plecarea pârtiei de pe Valea Dorului şi pentru că am ales să cobor pe pârtia cea mai din stânga, încă vreo 200 m de mers ca să ajung înapoi la telescaun. 

Cum bătea vântul, copiii au ales să se întoarcă la cabană pentru o ciorbă caldă, iar eu am făcut 2 coborâri - ceea ce mi-a luat cam o oră, evident nu coborârile, ci statul la coadă. 

Telescaunul de pe Valea Dorului este demn de muzeu, se deplasează cu viteza mersului la pas iar băncuţa este din scândurele de lemn. Noroc că este colorat frumos :-)

Dacă treci peste treaba cu schi pass diferit, nu e vânt şi nu e prea aglomerat, peisajul e frumos, pârtiile nu foarte abrupte, despre calitatea lor - când am fost noi erau pe jos un fel de bulgăraşi mici de gheaţă. Telescaunul de pe Valea Soarelui este închis (cu bulă) şi pare de capacitate mai mare. Noi nu l-am încercat.