Schi cu copii în Dolomiţi, pe Seiser Alm

Plecare de pe Panorama

Seiser Alm sau Alpe di Siusi pe numele ei italian a fost pentru noi cea mai apropiată zonă de schi, cazaţi fiind în Kastelruth/ Castelrotto. 

Toate pârtiile se află pe un platou şi pe versanţii laterali ai acestuia la înălţimi de peste 1800 m ceea ce înseamnă zăpadă multă chiar dacă în oraş nu este, dar şi ceaţă câteodată. Este ideală pentru familii având multe pârtii cu grad mic şi mediu de dificultate. Chiar şi pârtiile roşii sunt mult mai uşoare aici decât în alte părţi.

Accesul se poate face pe bază de skipass de Seiser Alm sau cu Dolomiti Superski care oferă acces la 13 domenii schiabile, inclusiv celebra Sella Ronda. Diferenţa de preţ între ele nu este mare. 

Că tot veni vorba de preţuri, ski pass-urile în Dolomiţi sunt mai scumpe decât cele din Austria şi bineînţeles, costă cel mai mult în sezon - considerat 22 dec-6 ian si 2 feb-15 martie. 

Pârtiile sunt late şi bine întreţinute. Sunt însă zile aglomerate cu cozi imense la telegondole şi telescaune (31 decembrie de exemplu) în care noi pur şi simplu am renunţat să mai schiem. La telegondola de plecare din oraş, în jur de ora 10 sunt câteva sute de persoane îngrămădite - nici măcar nu am reuşit să ne urcăm toţi în aceeaşi gondolă deşi are o capacitate de 16 persoane. 

Ne-au plăcut mult aici pistele de sănii care înţoţesc trei dintre traseele mari de schi. Săniuţele se pot închiria de la capătul telegondolei care duce pe platou. Costă 9 euro pe zi. Cele mai bune sunt cele cu volan şi frâne. Sunt multe zone mai abrupte şi frânele cu bocancii nu sunt eficiente oricât te străduieşti (noi am încercat întâi unele clasice). Săniuţele pot fi luate în telegondolă sau la telescaun le predai la început unui domn care le urcă în telescaun pe câte un scaun liber din margine şi o altă persoană le descarcă la destinaţie. Practic săniuţele  te aşteaptă sus până ajungi şi tu (trebuie să stai la aceeaşi coadă cu schiorii) .

De aici porneşte cea mai frumoasă pârtie de săniuş - Bulaccia

Cea mai frumoasă pârtie de sănii este Bulaccia Are o singura pantă abruptă la plecare după care este lină, cu multe serpentine şi două tunele prin care treci – ceea ce este o plăcere pentru copii. Tot acolo se află un loc de joacă drăguţ pentru copii, iar la capătul telegondolei principale, unde sunt magazinele de închiriere echipament şi birourile şcolilor de schi am văzut o "grădiniţă" - un mic loc de joacă, nu spectaculos, dar unde îţi poţi lăsa copilul în grija cuiva. 

Se pot închiria sănii trase de cai – 60 de euro ora care vă plimbă pe drumul care străbate platoul. 

Ce nu e bine – unele pârtii de sănii ca şi unele din cele pe care circulă caii intersectează pârtia de schi, ceea ce poate fi periculos deşi sunt marcate prin semne pe ambele sensuri. 

Noi am făcut o plimbare cu o sanie - trăsură până la Saltria, cea mai îndepărtată pârtie de pe platou. A fost cam scump, am îngheţat de frig cu tot cu păturile date aşa că recomand autobuzul care face acelaşi traseu dar mai rapid.












Sunt o mulţime de cabane şi hoteluri împrăştiate pe acest platou, unele conectate între ele doar prin drumuri de zăpadă.

Tudor a apreciat mult traseele care îţi cronometrează coborârea în slalom.

Despre Şcoala de schi pentru copii mici; un instructor privat costă 51 de euri pentru o oră şi 61 pentru 1 oră şi jumătate. Cu grupul costă 65 de Euro pentru trei ore – variantă pe care noi am încercat-o pentru Eva dar care ni s-a părut o pierdere completă de bani cu atât mai mult cu cât am luat-o după vreo 30 de minute. În final am ajuns să cobor cu ea între schiurile mele, pe pârtii uşoare, astfel încât să se obişnuiască să se ţină bine pe schiuri. Mai departe îl las pe Dan de la Azuga să o înveţe  J

Un minus al schiatului în general în Dolomiţi  este intrarea la telegondole şi telescaune care se face la grămadă. Oamenii se aşează la coadă pe 20-30 de rânduri şi apoi fiecare înaintează cum poate. Chiar şi urcarea efectivă în telegondolă se face tot pe principiul învălmăşelii. Nu iese cu înbrânceală, dar nici plăcut nu este, mai ales când ai copiii cu tine. Iată o structură tipică de coadă. Nu este de pe Seiser Alm ci de pe traseul Sella Ronda, dar şi când sunt mai puţini oameni modelul este acelaşi.

Asa se urca lumea in gondola in conditii lejere :(

Mâncarea pe pârtie este foarte bună – cel 
puţin la Alpina Chalet pe care l-am încercat. Multe salate, fructe, paste, carne si branza la gratar, băuturi - inclusiv din portocale proaspete ceea ce nu am găsit des în Italia (ciudat, nu?) şi multă diversitate la mâncare. Capacitatea este însă subdimensionată şi dacă treci de 12:30 nu mai găseşti nici o masa, iar coada este enormă. Noi mergem la 12 sau chiar un pic înainte. 

Recomandari: mamaliga cu branza de munte la gratar (mamaliga este bogata in tarate si facuta cu mult unt, legumele cu branza brie la gratar, salata greceasca, placinta cu mere plina cu stafide, seminte de pin si multa frisca de smantana.

Copiii au preferat lasagnea, pastele, pizza, puiul la rotisor, cartofi prajiti.

Am mai scris în această vacantă despre: Sella Ronda, traseul de 40 km în jurul grupului muntos Sella si despre săniuş pe Seiser Alm.