După ce ieri ne-am luptat să cărăm în sus şi în jos schiuri pentru toată gaşca de copii, plus ale noastre şi am renunţat după prima urcare fiind transpiraţi şi epuizaţi de suta de copii de la şcoala de ski după care am aşteptat la un biet teleschi pentru a face o coborâre scurtă şi uşoară cu Eva, astăzi am dedicat o zi întreagă săniuşului pe Seiser Alm. 
Vremea a fost mai frumoasă ca niciodată, iar pârtiile de săniuş care acompaniază pârtiile de schi sunt lungi şi frumoase, ideale pentru familiile în care unii schiază şi unii nu deci toţi se distrează, în loc de unii stau la restaurant şi unii schiază, cum se întâmplă de obicei.
Pe Seiser Alm sunt trei astfel de pârtii de săniuş.
Cea mai grozavă este Bullaccia (Puflatch pentru cei cărora le place germana). Urcarea se face pe un cablu pe care alternează o telegondolă la trei telescaune. Cozile sunt separate, schiorii stau la telescaun, deci iuhu! cozi mici!
Odată ajunşi sus merită să te abaţi 50m pentru un punct panoramic la 360 grade. Pe o băncuţă circulară sunt marcaţi de jur împrejur toate vârfurile care se văd în zare şi înălţimea lor.
Coborârea este continuă cu viteză suficientă, are serpentine, mici tunele prin care treci pe sub pîrtia de mare viteză, peisajele superbe!
Pârtia de săniuş Panorama locul II
Trebuie să predai săniuţele celui de la telescaun, apoi stai la coadă, urci, iar la capăt te aşteaptă săniuţele. Nimic mai simplu!
Pârtia este destul de dreptă ca direcţie şi cu zone mai abrupte deci îţi trebuie o săniuţă cu frâne bune.
Pârtia de săniuş de la Florian Locul III
Pentru ea trebuie luat autobuzul până la staţia Saltria. 15 minute în care ne-am delectat cu întinderi de zăpadă, căbănuţe şi şoproane de fân afundate în zăpadă. Pentru autobuz se iau bilete de la automat sau din el - 1,5 Euro.
Pârtia de la Florian se întinde sub un munte abrupt, plin de zăpadă. De sus priveliştea este frumoasă şi o mulţime de oameni se bucurau acolo la cabană de soarele de după amiază. Pârtia de săniuş este frumoasă în proporţie de 70 % merge pe un drum forestier prin pădure, restul însă este atât de lină încât trebuie să cobori şi să mergi pe jos. Şi nu e puţin. Deci, nu, săniuş acolo nu merită, dar pârtia de ski ni s-a părut lină şi plăcută pentru copii.
De acolo pleacă alte autobuze prin munte, către alte zone de ski, inclusiv legătura cu Selleronda (sensul verde) dotate cu lanţuri pe roţi şi suporturi de schiuri în spate.
Am mai scris despre Schi cu copii in Dolomiti pe Seiser Alm aici şi despre circuitul Sella Ronda pe care l-am parcurs cu Tudor aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu