Mamaia- Balcic- Nisipurile de Aur - Ferma de midii Dalboka - Mamaia

Balcic

Este una dintre cele mai frumoase călătorii de o zi pe care le-am făcut, nu doar prin frumuseţea şi diversitatea locurilor pe care le-am văzut dar şi faptul că printre ele am strecurat baie bună în mare. Ne-a făcut să percepem weekendul ca o vacanţă lungă şi frumoasă. 

Cactuşi din Grădina Botanică din Balcic

Prima destinaţie: Balcicul. Deşi l-am vizitat exact acum un an a fost o plăcere să revenim. Apa mării este de un albastru-turcuaz cum numai acolo l-am întâlnit în Marea Neagră, oraşul în pantă, marina pe care am zărit-o doar în treacăt dar ni s-a părut frumoasă...

De data asta am început cu Grădina Botanică de care nu am avut timp data trecută. Aici ne-a plăcut zona de cactuşi din care unii arătau ca nişte copaci ramificaţi, înalţi de 2-3m şi toţi înfloriţi. 

Marea văzută din curtea palatului

În rest ni s-a părut foarte mică şi deloc deosebită. Ne-am bucurat mult să găsim poarta către grădina palatului care nouă ne place mult cu terasele şi scările ei de piatră.

Am mâncat din nou tot felul de peşti la terasa de pe plajă a cărui mare avantaj este că până vine mâncarea comandată ne putem înmuia picioarele în apa mării, care aici este mult mai caldă decât în Mamaia.

Palatul din Balcic

Până să vină mâncarea...

Plaja la Nisipurile de Aur

După prânz am fugit către Nisipurile de Aur, doar 30 km mai la sud şi unde se poate face o baie bună chiar şi la vremea asta. Staţiunea era plină de turişti care mişunau peste tot pe străduţele pline de tarabe şi buticuri. Ne simţeam ca în plin sezon deşi era abia 1 iunie.

Adăugaţi o legendă

Titicarul de la Nisipurile de Aur

Nisipul este plăcut, auriu cu adevărat, destul de fin şi fără scoici înţepăcioase ca la noi. Marea este puţin adâncă şi stai destul de liniştit când copiii se joacă în apă. 

Am făcut o plimbare cu titicarul care merge pe faleză, paralel cu marea, ca să vedem staţiunea până la capăt. Plimbarea costa 3 Leva de persoană doar dus şi încă trei dacă vrei să te şi întorci. Părerea mea este că prima parte a plimbării este mai frumoasă şi este destul de scurtă ca să poată fi parcursă pe jos. Am descoperit Fish Spa - bazinele cu peşti pupăcioşi - în care ne-am înmuiat repede picioarele. 15 minute -15 leva (cam 37 lei) de persoană. Ce să spun... gâdilă şi atât. Nu este potrivit pentru copiii prea mici pentru că fie nu ajung bine cu picioarele  în bazin, în plus trebuie să stea nemişcaţi.

Drumus de coastă spre Kavala

De acolo ne-am îndreptat către Ferma de midii Dalboka, aflată în apropiere de Kavarna (oraş oarecum în drumul de întoarcere) di drumul spre Balgarevo. Până acolo am urmat drumul de coastă şi nu cel indicat de GPS. Şerpuieşte printre dealuri ca nişte movile împădurite, un drum destul de bun, dar sălbatic şi pustiu, din care zăreai din când în când marea. Superb drum! 

Drumul spre ferma de midii Dalboka

Ferma de midii - se pare că destul de mulţi o ştiu - se poate vedea la ceva distanţă de mal iar restauratul deloc pretenţios are mese destul de simple înşirate pe malul stâncos, la vreo 2-3 metri deasupra mării. Noi am încercat Midii natur fierte în condimente - delicioase servite la oală, din când în când cu câte un fir de nisip, dar nu deranjant. 

Lângă ele icrele au fost bunicele, gătite cu mult griş, servite cu pâine prăjită, salatele bune şi ele ca să mergă midiile mai uşor şi câţiva peştişori la grătar care au cam rămas nemâncaţi. Plăcerea cinei a fost dată nu doar de midiile proaspete şi bune ci de tot ambientul de a mânca chiar lângă mare, cu soarele care a apus în spatele dealurilor şi a lăsat în urmă pentru mult timp cerul şi marea pastelate. Pe partea de vizavi a golfului s-au apris luminile de la Nisipurile de aur, probabil şi Balcicul, şi toate astea ne-au adus aminte de alte cine luate pe înserat prin taverne pe malul mării în Grecia sau Portugalia.

Ferma de midii Dalboka

Am plecat pe la 10 seara când am admirat urma de lumină dinspre apus pe care se vedeau siluetele eolienelor, câmpul de eoliene cu luminiţe roşii care se vedeau către nord şi apoi cerul plin de stele cât încă eram departe de orice oraş.

Miam, miam...

Călătoria a fost plăcută şi pentru noi şi pentru copii, un pic obositoare, căci ei au adormit în maşină, noi nu şi apoi s-au trezit înainte de 7 , şi noi la fel... dar ce să facem, asta ne este meseria de părinte, ne bucurăm să fim atât de norocoşi.

 

Am scris mai mult despre Balcic si vizita noastra din 2012 aici.