Am ajuns în Potos
după ce am trecut să vedem Plaja Metalia şi Horoscopul de marmură şi ne-am bălăcit un pic pe Trypiti,
pentru a lua masa de seară şi a vedea staţiunea vestită.
De când am intrat
în oraşel ne-am proptit într-un ambuteiaj, căci pe ambele părţi ale străzii înguste erau parcate maşini, iar cele mai mari nu aveau loc să treacă pe lângă o alta. A fost un şoc să vedem aşa ceva în
Thassos.
Strada pietonală
este plină de magazine de suveniruri şi duce către strada de lângă plajă care este plină de terase şi cafenele. Aşa cum nu am văzut până acum atâtea maşini în Thassos pot spune că nu am văzut atâta lume sau atâtea terase înghesuite ca acolo. Nouă ni s-a părut sufocant de-a dreptul.
Partea frumoasă este că mesele se întind până pe plajă pe nişte podeţe aşezate pe nisip.
Plaja are nisip fin, şezlonguri unele lângă altele de abia treci printre ele, marea se adânceşte usor şi avea câteva pietricele, probabil nederanjante.
La plecare ne gândeam cu drag la hotelul mic în care stăm, în mijlocul unei plantaţii uriaşe de măslini, cu case care abia se zăresc în depărtare şi unde nu auzim decât greierii.
Dar cu siguranţă unora le place aglomeraţia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu