Este una din bisericile care au stârnit mult curiozitatea copiilor. Ştiau bine legendele despre cum a fost zidită Ana, soţia Meşterului Manole ca sacrificiu suprem pentru dăinuirea construcţiei sale şi cum la final chiar el, Manole a zburat de pe acoperişul bisericii iar în locul în care a căzut a apărut un izvor de apă.
De departe pare obişnuită, turlele şi forma bisericii sunt familiare.
Când te apropii remarci că ornamentele sunt altfel.
In interior coloane uriaşe sprijină tavanul, toate ornamentele din interior fiind de inspiraţie orientală.
Tot aici este expusă publicului scriptura copiată şi ilustrată chiar de Regina Elisabeta, o carte uriaşă cu aspect regal.
În spatele bisericii se află Paracliserul, tot un fel de biserică, având însă o arhitectură cu totul diferită, operă a arhitectului francez André Lecomte du Noüy care a renovat biserica episcopală între 1875-1886.
O mulţime de obiecte bisericeşti se vând în interiorul şi exteriorul celor două clădiri.
Pentru copii nu rataţi magazinul de la intrare cu turtă dulce şi acadele artizanale.
Fântâna Meşterului Manole se află în afara Mănăstirii, peste drum. Nu este spectaculoasă, dar pentru copii a fost important să o vadă.
Despre istoricul mănăstirii găsiţi pe wikipedia.
Noi am ajuns la Mănăstirea Curtea de Argeş după ce am coborât Transfăgărăşanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu