Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Franţa. Afișați toate postările

Mica noastra aventura in Chamonix - Mont Blanc

Plecand din Alsacia catre Stresa, in Italia, langa Lago Maggiore, urmatoarea noastra destinatie, ne-am gandit sa trecem sa vedem Mont Blanc-ul - cel mai inalt varf din Europa - 4810m. Poate fi vazut fie urcand din Franta, din Chamonix (2 telecabine) pana la Aiguille du Midi (3812m) fie din Italia (vreo 4 cabluri).
Ne-a luat peste 4 ore sa ajungem, drumul final fiind intortocheat la maxim pe panta unui munte.

Odata ajunsi am aflat ca telecabina are probleme tehnice si o mare de oameni astepta in speranta ca va deveni functionala in curand. Oricum este impresionant sa vezi de jos, in plin august, un munte acoperit pe varf complet de zapada. iar din el ghetari care curg la vale.

De la informatii ni s-a spus ca Eva este prea mica sa urce atat de sus, asa ca ne-am indreptat pasii catre trenuletul rosu ce duce turistii la ghetarul Mer de Grace. Trenul cu cremaliera urca pe munte de la 1000 la 1913 m in vreo 20 de minute. Pot spune ca la urcare, ridicandu-ma un pic de pe banca, am avut senzatia ca nu ma pot tine pe picioare, atat de mare era forta de tractiune a trenului la deal.
Trenul ajunge pe un munte chiar deasupra getarului care vara este albicios inspre munte si acoperit de praf si grohotis spre vale. 

Pentru a cobori la ghetar mai trebuie luata o telegondola si apoi coborate 420 de trepte. Desi coada este mare, transportul este destul de eficient. Exista si varianta de mers pe jos.

Ne-a uimit sa vedem, in timp ce coboram scarile, care era nivelul ghetarului in 1990, apoi in anul 2000, 2003, 2005.

Pestera este impresionanta prin culoarea bleo pe care o are gheata in lumina naturala.

Celalalt ghetar curgator, The Bossom, care se vede din Chamonix, parca si mai spectaculos l-am vazut doar de departe: este incretit si ace uriase de gheata se ridica parca din el. Am gasit un link: http://www.chamonix.com/glacier-des-bossons,90,en.html se pare ca exista un telescaun care duce in apropierea lui. Trebuie sa ajungem si acolo. 

Ca sa ajungem in Italia, am intrat prin Tunelul Mont Blanc. 12,5 km de tunel trece exact pe sub Aiguille du Midi, varful urias pe care il vedeam de jos. O multime de masuri de siguranta sunt gandite pentru traversarea in siguranta a tunelului; viteza redusa, marcaje luminoase de pastrare a distantei, primesti un pliant cu reguli si masuri de siguranta dintre care prina este sa asculti radioul. Prin munte :-) Unul special, care din cand in cand iti aminteste ca tunelul este supravegheat video. 

Ghetul Mer de Glase vazut de la statia de tren:








 Panourile astea, apar din cand in cand pe traseus cu scari) m-au amuzat grozav:

Cand ne-am intors la statia de tren a inceput sa ploua. Si a tinut-o tot asa ...

 Ghetarul The Bossom:

Am vazut in Chamonix curand dupa ce am plecat cu trenuletul, Parc de loisirs (www.chamonixparc.com) un parc de distractii pentru copii cu alpincoaster si topogane. Parea interesant!

Tot in zona exista Tramway du Mont Blanc www.compagniedumontblanc.co.uk cu un traseu de 12,4 km pe munte.

Riquewihr, Alsacia

Riquewihr si Eguisheim ne-au fost cele mai dragi locuri pe care le-am vazut in Alsacia. Riquewihr, caci despre el este vorba aici, este si el un sat asezat intre coline pline de vii, de care iar ne-am bucurat sa le admiram din trenuletul turistic.
Satul este concentrat in jurul strazii principale, care este deosebit de frumoasa, chiar cea mai frumoasa din toate, caci casele sunt multe impodobite si cu liane groase de glicina care urca pe zidurile lor. Culori vii, decoratiuni asezate cu grija, magazine de suveniruri dragute, dulcegarii - am remarcat aici un butic de turta dulce si unul plin de fursecuri, berze de vanzare ca peste tot in Alsacia. 
Plimbarea am facut-o dupa amiza, incepand intai cu trenuletul, apoi pe jos pe stradute, o cina grozava si seara acasa, mergand iar printre vii cu gandul ca trebuie sa ne intoarcem inapoi cat de curand.













In Hunawihr (Ribauville), am vizitat expozitia de fluturi exotici vii. Este la fel de mare ca cea din Viena sau Amsterdam, daca nu chiar mai bogata. www.jardinsdespapillons.fr
In acelasi oras exista si un parc dedicat animalelor: www.cigogne-loutre.com (nu l-am vizitat, avem doar brosura)

Strasbourg

Cu inima usor indoita, dupa ce am vizitat Colmar dar mai ales Eguisheim, ieri dimineata ne indreptam spre Strasbourg. Cumparasem un ghid al Alsaciei cu multe poze si in afara de Catedrala Notre Dame orasul nu parea chiar asa atragator. Ne-am gandit insa ca trebuie sa il vedem, cat de putin, macar sa ne facem o parere a noastra. 
Am lasat masina intr-un Park & Ride la marginea orasului, ne-am urcat intr-un tramvai modern si am pornit spre centru. Am intalnit curand locul de unde pleaca trenuletul turistic metoda simpla si confortabila sa-ti faci rapid o idee despre un oras nou, apoi ne-am plimbat un pic pe unde ne-a placut mai mult. 
A fost asa cum ne-am asteptam: cam mare, zgomotos, case frumoase, dar cam imprastiate prin oras si nu in culori calde asa cum erau in orasele mici, insa catedrala exceptionala.
Ramanem la parerea noastra ca Alsacia este mai frumoasa prin sate sau orase mai mici precum Eguisheim, Riquewihr sau Colmar.











Eguisheim, Alsacia

Dupa un somn de pranz bine meritat (dupa ce am batut Colmarul pe jos) ne-am urcat in masina ssi am pornit catre Eguisheim. La doar 7 km sau 10 minute de Colmar, Eguisheim are renumele de a fi cel mai frumos sat din Alsacia.
Am lasat masina in parcarea speciala din apropierea centrului istoric si ne-am suit imediat in trenuletul turistic care parca ne astepta. Altfel, intr-un oras nou, oricat de mic ar fi, cu trei copii care de obicei au nevoie de un obiectiv clar la capatul unui drum si intr-un timp scurt este greu sa te orientezi unde e cel mai frumos sa mergi.
Totusi am avut astfel una din cele mai frumoase surprize: dupa cateva strazi prin sat, s-a apropiat de marginea lui si a inceput sa urce dealul printre coline pline de vii. Si a tot mers, pana cand satul a ramas departe la poalele dealului. S-a oprit un pic si a inceput sa coboare, aratandu-ne ce a mai ramas de vazut din sat.
Ce-i frumos si surprinzator aici sunt stradutele laterale, care pleaca din cea principala: sunt concentrice, practic te intorci tot in strada principala, in alt loc. Am incercat si pe o parte si pe alta.