Am găsit Mănăstirea Văratec în pregătiri de Paşte. Măicuţele umblau în toate părţile, multe erau în biserică şi se rugau sau ascultau rugăciunile citite de o alta, turişti erau destui, unii mai credincioşi alţii doar curioşi.
Măicuţele mi-au atras atenţia în mod deosebit. Treceau pe alei ducând ba câteva flori, ba o servietă, ba sprijinindu-se uşor într-un toiag, unele vorbeau în şoaptă între ele. Îmbrăcate la fel, feţele lor atrăgeau atenţia în mod deosebit în special grupul celor din biserică. Câtă expresie prinse în riduri, câte griji, apăsare, dar totuşi cu priviri senine, câtă dedicaţie pentru credinţă.
Noi am ajuns cam obosiţi la ea, în special copiii. Şi-au găsit de joacă lângă o fântână cu peşti în mijlocul căruia veghează necontenit un înger construită pe locul altarului primei biserici.
La magazinul din incinta mănăstirii pe lângă oferta bogată de articole bisericeşti se pot cumpăra borcane cu vestitul şerbet făcut de măicuţe din zmeură şi lămâie, sirop de căpşuni sau cireşe şi dulceaţă.
Despre istoria mănăstirii am citit pe aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu