Centrul Vechi al Bucureştiului


Cum vremea a fost destul de capricioasă în ultimele zile am optat weekendul ăsta pentru o locaţie 'safe' din punct de vedere al noroiului. Astfel am ajuns să facem o plimbare lungă în Centrul vechi al Bucureştiului. Am pornit de la o hartă a străzilor pe care am colorat traseul şi clădirile pe care vrem să le vedem. 


Am căutat pe rând Casa Bântuită de pe Str. Franceză, Curtea Domnească, Hanul lui Manuc, Hanul cu Tei, Biserica Rusă, Pasajul Macca Villacrosse, Caru cu Bere, Palatul CEC, Muzeul Naţional de Artă.



La cules de viorele în pădurea Tunari





În acest weekend pădurile de pe lângă Bucureşti abundă de viorele. La început le-am zărit din mersul grăbit al maşinii pe şoseaua de centură. 





Muzeul CFR, mult mai drăguţ decât te-ai aştepta



Pe calea Griviţei, imediat după Gara de Nord treci pe lângă o clădire veche şi neîngrijită, fără vreun banner sau vreo siglă vizibilă. N-ai zice, dar acolo este muzeul CFR. Cine s-ar gândi să intre aici cu copiii?


Noi am facut-o la îndemnul altora şi nu ne-a părut rău.


Brânduşe şi viorele în Pădurea Râioasa

Padurea Raioasa Chitila

De mult timp îmi doream să găsesc o pădure în apropierea Bucureştiului unde să putem da o fugă rapidă primăvara pentru a ne bucura de ghiocei. Încă nu am găsit ghioceii, în ciuda recomandărilor băbuţelor care îi vând prin pieţe. Am căutat în padurea de lângă Bolintin Vale şi în Pădurea Râioasa. Cel puţin nu era nimic răsărit în nici una din cele două păduri pe 23 februarie când am făcut prima vizită a pădurilor ca să ducem copiii exact la locul potrivit. Pe 9 martie când am ajuns cu copiii în Padurea Râioasa (tot după o vizionare prealabilă) am găsit viorele şi brânduşe galbene.


După Chitila, megând ca direcţie spre Târgovişte am făcut stânga după un pod în spatele căruia se vede pădurea încă de departe. Drumul este asfaltat şi foarte bun, îi lipsesc însă locurile în care poţi opri lejer maşina.

Miei si iezi buni de îmbrăţişat


Am facut astăzi o excursie care nu a fost planificată cu mult timp înainte, aşa cum sunt altele, menţionate deja pe blog şi care îşi aşteaptă rândul. Ideea ei a apărut oarecum spontan, în conversaţiile mele cu colegele de la birou. Astfel am ajuns la părinţii Mihaelei, în satul Iedera de Jos, Moreni, aşezat între Floreşti şi Târgovişte. Pentru cine nu ştie, Mihaela este colega mea.