Fun Park Trei Brazi, Predeal

Se afla inca de anul trecut pe lista noastra de aventuri planificate, iata-ne asadar astazi ajunsi la Trei Brazi la Fun Park, ultimul de pe Valea Prahovei care ne mai ramasese de incercat. 

Ce-i de facut acolo?

Cea mai distractiva activitate este tubing-ul, un topogan inalt de 35m si un traseu de 100m de alunecare cu colacul pe o suprafata artificiala, umeda. Desi fara multe curbe, viteza este suficient de mare sa o tii tot intr-un chiuit pana jos, ba mai sunt si vaporii de apa prin care treci, care tin pista umeda.

Urcarea se face pe o banda rulanta, ceea ce face drumul placut. Chiar si dupa 13 coborari de fiecare, copiii nu se saturasera de ele.

Au un singur traseu de catarat pentru copiii de la 4-14 ani, antrenant, destul de dificil pentru Eva care are abia 3 ani si jumatate, bun pentru maria care are 8 ani si destl de usor pentru Tudor care are aproape 11 ani se plateste la traseu - cel de copii costa 15 lei/pers si poate fi parcurs in 10-15 minute fara o probleme. Inaltimea la care sunt picioarele copilului nu depaseste 1,5m as zice eu, dar Eva a avut nevoie de un pic de ajutor de la supraveghetor pe vreo 2 segmente pe care nu ajungea sa se tina cu mainile de cablurile de sus. 

Oricum, daca vreti cel mai fain traseu de catarat pentru copii din zona, il gasiti la Aventura Parc Brasov, unde timp de 3 ore copiii se pot catara in voie, iar traseele lor nu necesita mutarea cablurilor de siguranta, ceea ce pentru cei mici poate fi complicat.

Fun Park Predeal mai are o zona de copii mici si foarte mici - ceea ce le lipseste celor din Brasov (desi acolo gasiti imidiat in afara parcului un loc de joaca) si Zamora  - aici au saltele de sarit, leagane, topogane, chiar un arc de tras la tinta, loc ce ne-a lipsit anul trecut la celelalte, cand Eva era prea mica sa se catere impreuna cu cei mari.

Tot in Busteni  mai exista un Fun Park la baza partiei Kalinderu din care mai functioneaza doar Alpin Coaster-ul. Intrarea la Partia Kalinderu se face din Busteni pe Valea Alba. In mod ciudat in Busteni nu exista nici un panou care sa arate unde trebuie sa iesi din DN1 catre partie.

Sinaia - In cautarea rhododendronului

In zadar am cautat pe internet cum ajungi cat mai usor la rhododendronii din Bucegi. Numai site-uri ce descriu rezervatia... o fi mult de mers pe jos de la Cota 2000? putin? greu, usor?

Ne-am luat totusi ceva mancare, hanorace, geci si caciuli pregatiti de drum, cat o fi el, gata sa gasim rhododendronii, infloriti sau nu, dar sa stim unde sunt.

Raspunsul e simplu: de la Cota 2000, trebuie trecut pe sub capatul telecabinei si mers drept pe pajistea alpina cam 100m pana cand intalnesti tufele turtite, dar destul de raspandite pe pajiste. In perioada in care este inflorit (sfarsit de iunie sau, in anii racorosi ca acum, pe la inceputul lui iulie) se vede nu doar din telecabina ci si de jos, de la Furnica.

Noi am gasit Rhododendronul ofilit, ici colo cate o floare roz, cat sa ne facem o idee de cum ar fi fost totul. Dar pajistea alpina este plina de flori colorate, specii pe carenu le-am mai vazut niciodata - inclusiv unele negre, bleumarin, un fel de floarea miresei, cimbru salbatic, garofite si multe, multe altele.

Fetele si Tommy, pisica Cotei 2000.

Copiii mari si-au luat rol de mari exploratori - cautand cranii si maxilare vechi (probabil de oi) imprastiate ici colo pe pajiste. Asta a fost distractia nr 1 pentru ei si a facut din excursia noastra o joaca antrenanta. Ba chiar ma rugau sa "venim si maine aici".

 O floare de rhododendron ramasa in urma ploilor.

 Tufele de rhododendron intinse pe pajiste. Sunt atat de scunde, incat de departe ai zice ca sunt  tufe de afine.

Fata in fata cu Sfinxul din Bucegi

De cativa ani ne dorim sa ajungem  cu copiii la Babele si Sfinxul din Bucegi, dar cozile imense de la telecabina sau vremea capricioasa ne-au tinut la baza. Iata-ne de data asta luand telecabina, intr-o zi in care norii atarnati de creste i-a tinut pe unii acasa. 

Inaltimea la care urca telecabina: 2216 m. Necesar, geci si caciuli - chiar si vara.

Schi la Sinaia - Cota 2000 la început de februarie

Cum ne-am petrecut vacanţa din februarie la munte incercand sa schiem cat mai mult, si am cam ramas mai cu incercatul din cauza cozilor, intr-una din zile am pornit cu copiii către Cota 2000. Ultima dată fusesem acolo cu 5 ani in urmă.

Pe scurt, treaba este cam aşa:

Telegondola care duce la Cota 1400 este adminstrata de o firma separata decat telecabina care duce la Cota 2000. De asemenea, telescaunul de pe Valea Dorului face pereche cu telecabina - adica puteti folosi acelasi asa-zis schi pass, iar telegondola face pereche cu telescaunul de pe Valea Soarelui care sunt in administratia primariei.

Oricum ai ajunge sus, nu scapi de căratul schiurilor în spinare - ceea ce e cam neplăcut când trebuie să cari câte două perechi (şi pentru copii). Noi a trebuit să urcăm din parcarea de la Cota 1400 la telecabină (poţi alege între scări şi dealul pieptiş - oricum e nasol), de la Cota 2000 la plecarea pârtiei de pe Valea Dorului şi pentru că am ales să cobor pe pârtia cea mai din stânga, încă vreo 200 m de mers ca să ajung înapoi la telescaun. 

Cum bătea vântul, copiii au ales să se întoarcă la cabană pentru o ciorbă caldă, iar eu am făcut 2 coborâri - ceea ce mi-a luat cam o oră, evident nu coborârile, ci statul la coadă. 

Telescaunul de pe Valea Dorului este demn de muzeu, se deplasează cu viteza mersului la pas iar băncuţa este din scândurele de lemn. Noroc că este colorat frumos :-)

Dacă treci peste treaba cu schi pass diferit, nu e vânt şi nu e prea aglomerat, peisajul e frumos, pârtiile nu foarte abrupte, despre calitatea lor - când am fost noi erau pe jos un fel de bulgăraşi mici de gheaţă. Telescaunul de pe Valea Soarelui este închis (cu bulă) şi pare de capacitate mai mare. Noi nu l-am încercat.

Cu copiii la înăltime - prin Bucegi

Noiembrie. Soare şi căldură cum nu am avut nici în septembrie. Muntele însă îşi are cuvântul lui: sus bate vântul prea puternic pentru a porni telecabina - ne spun la telefon cei din Buşteni. Chef de munte aveam, copiii erau setati pe modul munte, aşa că ne-am urcat în maşină şi am pornit. 

Palatul Cantacuzino, Busteni

Palatul a fost construit în 1911 în stil neoromânesc la cererea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis şi Nababul, fost ministru al României în jurul anului 1900. Folosit de armată ca sanatoriu timp de 50 de ani palatul a fost retrocedat urmaşilor familiei Cantacuzino abia în 2004 după un proces cu statul român care a durat de 13 ani şi vândut către Zamora Estate SRL care l-a renovat şi l-a inrodus din 2010 din circuitul muzeal.

Festivalul Dulceţii şi Casa Domnească de la Brebu

Primisem o informaţie despre Festivalul Dulceţii din satul Izvoarele, Jud. Prahova, dar căutând pe internet mai multe detalii am găsit un articol despre Festivalul Dulceţii de la Brebu, organizat chiar lângă Curtea Domnească, exact în aceleaşi zile. Ne-am gândit că nu ar strica să mai avem ceva de văzut în afară de dulceaţă, aşa că am vizitat Brebu.

Fun Park Kalinderu

La baza pârtiei Kalinderu s-a deschis de ceva vreme un mic parc de distracţii. Acum par a fi la modă pe Valea Prahovei şi asta e cât se poate de bine pentru noi toţi.

Teoretic el ar trebui să aibă o pista de sanie-topogan, o pârtie de schi pe suprafaţă artificială şi o pârtie de tubing.

Mănăstirea Curtea de Argeş

Este una din bisericile care au stârnit mult curiozitatea copiilor. Ştiau bine legendele despre cum a fost zidită Ana, soţia Meşterului Manole ca sacrificiu suprem pentru dăinuirea construcţiei sale şi cum la final chiar el, Manole a zburat de pe acoperişul bisericii iar în locul în care a căzut a apărut un izvor de apă.

Transfăgărăşanul

De la Palatul Brukenthal din Avrig ne-am încadrat pe direcţia Transfăgărăşanului. Sunt doar 35 de km până la Bâlea Lac, ceea ce în urcuş a însemnat pentru noi ,cu tot cu scurtele opriri pentru fotografiere, cam o oră. Prima oprire pe care o face toată lumea este chiar lângă punctul de unde pleacă telecabina. De acolo se vede cel mai bine Cascada Bâlea Lac. Nouă ni s-a părut foarte aglomerat aşa că am continuat să urcăm şi am fotografiat-o din altă poziţie. 

Escapade Adventure Park, Zamora-Buşteni

Este unul din noile parcuri de aventuri de pe Valea Prahovei şi primul pe care îl încercăm. Parcul este aproape de Palatul Cantacuzino din Buşteni. De acolo nu a trebuit decât să urmăm semnele care ne-au dus pe un drum forestier până la locul cu pricina. 

Traseele sunt pentru copii de peste 4 ani. Am luat pentru început câte un pachet promoţional care include un traseu căţărare, un traseu militar, tir cu arcul 10 săgeţi şi tir cu puşca paintball 20 de bile.

Parcul Trivale, Pitesti

Am ajuns sa ne plimbam prin Parcul Trivale după ce am vizitat Poiana Narciselor din Negraşi. 

Parcul este amenajat la intrarea în Pădurea Trivale şi are aerul unei păduri sălbatice străbătută de alei. Am avut la început temerea că nu vom găsi promisele tonete de îngheţată cu care am motivat copiii care începuseră să obosească. 

Poiana narciselor Negrasi, Jud Arges

Deloc departe de Bucuresti, 102 km măsurați din centru, Poiana Narciselor din Negrasi este un loc foarte dragut de vizitat.

Parcul Central din Călăraşi

Dunarea la Calarasi

Ne-am dorit să vedem Dunărea când am vizitat cele două herghelii din Judeşul Călăraşi, Dor Mărunt şi Jegalia. Citisem că în Parcul Central ar fi şi o plajă care, mă gândeam eu, ar fi o atracţie pe cinste pentru copii.