Pentru mine Boroaia este unul dintre satele (comună) cele mai frumoase din România. Probabil pentru că îmi aminteşte de atmosfera din Amintirile lui Creangă. Aşa mi s-a părut acum 13 ani când l-am vizitat pentru prima dată, aşa îmi pare şi acum când petrecem aici sărbătorile de Paşte cu toţi cei trei copii ai noştri plus bunici, mătuşi, veri şi o străbunică.
Cu siguranţă frumuseţea nu o arată la drumul mare ci pe străzile care se desprind şi se îndepărtează de şoseaua principală. Drumurile sunt largi, mărginite de copaci imenşi - parcă au 100 de ani - plantaţi pe marginile înverzite.
Casele sunt îngrijite ca în nici un alt sat din Moldova. Totul este ţinut în ordine, cel puţin ce se vede din stradă. Multe sunt construite în stil tradiţional, cu cerdacuri unele albastre, verzi sau gri şi garduri toate joase ca să te poţi vedea uşor cu cei care trec pe drum. Multe garduri au streşini pe toată lungimea lor, ceea ce le dă un aer aparte.
Curţile sunt mărişoare şi în plimbarea pe care am făcut-o chiar din prima după amiază cu copiii ne-am bucurat să vedem văcuţe la păscut, găini sau raţe prin curţi. Ba mai mult, văzând unii că ne uităm aşa bucuroşi după animalele lor ne-au poftit cu copiii şi în curte să le vadă viţelul sau pisoii abia fătaţi de o săptămână.
Străzile care ne plac aşa de mult în Boroaia se numesc Boroaia Cot şi găzduiesc o biserică de lemn veche de peste 200 de ani, considerată monument istoric Boroaia Vale.
Desigur că nu-i lipseşte tradiţionalul albastru.
Centrul este neatractiv pentru noi, încercând aspectul unui oraş, parcă forţat, între atâtea frumuseţi tradiţionale. Totuşi de puţin timp are singurul hotel-pensiune care oferă camere aici.
Am mai remarcat în zonă că toţi caii poartă ciucuri roşii la urechi, iar unii au şi o salbă de lemn în jurul gâtului. Chiar şi atunci când cară bălegarul :-)
RăspundețiȘtergereBOROAIA - SUCEAVA, Portalul regal spre spaţialitatea diamantină a Bucovinei
LOCURI ETERNE
De dor, de ai copilăriei zei,
Boroaiei, fii, la ale ei culori
întorşi,
să-mi spuneţi ,voi, de un alt loc
de căutări prin primăveri şi cer,
ce poate fi simţit, decât acesta,
mai prielnic şi mai înflorit,
mai sigur, mai înalt
şi mai iubit,
mai tainic, mai romîn, mai sfânt
de dor şi în privelişti vii,
mai blând,
în taina cristicului gând,
în stare a –ţi rosti de legământ
şi a-ţi vibra eterne re-chemări:
la Pleşul Moişii
şi Boroaia - Vale,
în necuprinsuri de livezi stelare,
la Dadişa de dor
şi pe Râşcuţa -
din Mălăieştii albi în cer
şi-n Ţarini
porniri de flăcări vii, aprinse,
la Boboceni şi Ulii,
pelerine sfinte vise
un gând de zbor la Pisc
şi la Jahalii,
magia unor vremi
în oazele-i astrale,
ori în a Neamţului istorică cetate:
mister şi-n veşnicii - miracol
de bogăţii şi frumuseţi, nescrise !…
Spuneţi-mi, dar , ce un alt cer azur
se poartă-n cântec pe- acest loc
de libertate , în vegheri,
la temple,
în freamăte şi -n jocuri siderale,
cu cerul în serafice soboare
de îngeri blânzi,
dansând în veri
prin holdele solare,
sau concertând edenic,
simfonii,
ori galopând pe înălţimi trecutul,
aşa cum cerbul ce-şi aleargă
în zarea pajiştei albastre,
ciuta
de codrii lui adânci cinabrici,
despărţind-o,
spre a o ispiti cu - argintul din amurg
al stelelor aprinse în izvoare ,
să o adape seara,
în nou rut ?!..
Şi unde, cu-atât dor,din zori,
căzând
pe “Vale” şi pe “Şes”,
se lăfăie lumina
spre veşnica- nălţare -n rodul
locului etern,
cetatea primenind-o!?..
Frumos e aici, iar gândul înţelept:
imperiul nobilei simţiri crescut
de rădăcinile tot vii,
de dărnicie şi cuvânt,
de cântec şi de joc,
înfipte în străbuni,
…în alte generaţii se dilată emblematic !...
Susenii Boroaiei , 20 .07. 1964