Cu copiii la Florenţa





Mulţi spun că este un oraş pentru oameni mari şi într-un fel au dreptate. Totuşi copiii s-au simţit bine şi noi alături de ei, bucurându-ne pur şi simplu de oraş.











Ce am văzut şi ne-a plăcut? 


Copiii au fost deosebit de entuziasmaţi să mângâie porcul mistreţ de bronz din Mercato Nuovo şi asta doar ca să revenim la Florenţa. De fapt de fiecare dată când ajungeam în zonă trebuia să trecem să-l vadă de aproape.








Podul vechi (Ponte Vecchio) construit în 1345 de care Mariei îi era teamă că o să se dărâme cu atâtea case pe el şi culoarul  Vasari (cel de deasupra) care leagă Palazzo Vechio cu Palazzo Pitty. 




Pe Podul Vechi




Trecând pe pod te simţi ca pe o stradă, cu magazine de bijuterii de o parte şi de alta, mai puţin în mijloc unde se deschide ca să poţi privi în afară.












Maria a numărat 93 de lacăte de iubire prinse pe gardul ce înconjoară statuia lui Benvenuto Cellini (giuvaergiu şi sculptor născut în Florenţa acum mai bine de 500 de ani) de pe Podul Vechi.










Statuile din Piazza della Signoria unde am admirat în special copia statuii lui David a lui Michelangelo. 














Cea mai mare cupolă din lume, Duomul lui Brunelleschi şi catedrala cu cele trei culori de marmură. Ne-ar fi plăcut să îl vedem în interior, însă cozile lungi de la intrare ne-au tăiat orice dorinţă.













Baptiseriul octogonal care se află în faţa catedralei Domului merită o privire atentă pe exterior având în partea de est Porţile Paradisului (cum le-a numit chiar Michelangelo) la care Ghiberti a lucrat peste 20 de ani. După amiaza când muzeele şi-au închis porţile pieţele sunt libere şi poţi să admiri în voie tot ce vrei fără stresul sutelor de turişti care zumzăie ziua în jurul lor.








Detaliu din Porţile Paradisului
Detaliu






Piazzale Michelangelo situată pe partea cealaltă a râului faţă de centrul vechi al Florenţei oferă o panoramă frumoasă a oraşului. Abia de aici îţi dai seama cât de mare este Duomul, cât de sus se înalţă peste toate celelalte clădiri. 


Străduţele din tot centrul vechi sunt frumoase, aduc a Roma, poate ceva mai înguste şi cu mai multe felinare agăţate de case. 









Nu putem trece cu vederea gelateriile. Cele din centru deşi sunt foarte atrăgătoare având îngheţata colorată şi înălţată nu se compară cu ce am descoperit pe Via S. Miniato, se numeşte Gelato di Filo şi cred că o întrece chiar şi pe cea din Roma (fără a avea aceeaşi diversitate de sortimente). Noi am gustat îngheţata de iaurt, ciocolată neagră, căpşuni, pepene galben. Toate sunt cremoase şi au gusturi intense, naturale. Un deliciu!













Am stat aproape de Piazzale Michelangelo pe cea mai verde stradă pe care am văzut-o vreodată - are 4 rânduri de copaci şi tufe urmare de cele din curţile oamenilor. Casa este renovată de curând, are grădină (în care dimineaţa vedem veveriţe) şi pune la dispoziţie apartamente.

Cea mai înverzită stradă rezidenţială pe care am văzut-o


Aproape de Florenţa noi am vizitat Turnul din Pisa (1 oră cu maşina) şi Muzeul Ferrari din Maravello (2 ore). Sunt agenţii care oferă excursii de o zi în aceste locaţii şi altele din Toscana (inclusiv Chianti). Pentru noi, cu copiii, a fost mai comod să le facem pe cont propriu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu