De data aceasta am ales Sfântu Gheorghe pentru că am vrut să luăm şi fetele în deltă. În luna mai am fost la Mila 23, într-un program organizat de cei de la Descoperă Delta Dunării dar acolo nu am avut curaj să îl luăm decât pe Tudor (9 ani) întrucât aveam incluse plimbări lungi cu barca, la care fetele de 7 şi 2 an nu ar fi rezistat. Acum vrem să vedem Delta într-un ritm mai relaxat şi totodată să ne bucurăm de mare şi de plajă alături copii.
Este un sat destul de mic să-l baţi cu piciorul de la un capăt la altul (îţi ia cam o oră) cu străzi acoperite de nisip fin şi majoritatea mărginite de case oarecum tradiţionale, dar parcă nu chiar la fel de cochet ca satul Letea şi nici la fel de plăcut ca Mila 23 (mai mic şi cu străduţe mult mai înguste).
Pe stâlpii străzii principale şi în multe curţi sunt anunţuri improvizate care propun plimbări cu barca sau mese tradiţionale alături de un număr de telefon - folositoare, dar care îi dau un oarecare aer comercial. Chiar trocariciul, mijlocul de transport local - un jeep sau un tractor cu remorci adaptate transportului de persoane - atât de practic pentru deplasarea la plajă, îi ia parcă un pic din farmec.
În centru are un supermarket şi câteva magazinaşe pe care le găseşti doar dacă te uiţi cu atenţie la case sau întrebi. Într-unul am găsit pentru copii creioane colorate, carioci şi caiete pentru desenat alături de linguri şi castroane de plastic care au ţinut locul jucăriilor de nisip uitate acasă.
Plaja este la 2 km de ieşirea din sat. Trocariciul luat din centru sau de aici costă 2 lei. Copiii până la 8 ani nu plătesc. Totuşi nu are un program regulat, aşa că uneori ajungi mai repede dacă mergi pe jos (30 min de la ieşirea din sat). De regulă face ture dus întors continuu sau cu aşteptări la capete în funcţie de orele la care lumea merge sau se întoarce de la plajă.
Ce e de văzut la Sfântu Gheorghe?
Prima parte a drumului spre plajă trece printr-o zonă mlăştinoasă unde am văzut egrete albe sau cenuşii, raţe sau broaşte ţestoase. Mai departe pe drum întâlneşti doar vaci, cai şi multe libelule.
Plaja are nisip foarte fin, este aproape goală, în special dimineaţa, iar dacă te duci 50 m la stânga sau la dreapta de zona centrală unde ajunge trocariciul, este aproape pustie. Iată zona centrală a plajei la 10 dimineaţa, pe 1 septembrie.
La 15 minute de mers pe jos spre sud ajungi la locul în care Braţul Sfântu Gheorghe se varsă în mare. Unirea lor este cât se poate de armonioasă. Vezi pur şi simplu valurile mării care în loc să ajungă pe plajă se opresc în mijlocul unei ape line. Deşi nu este mare lucru de văzut pe mine mă atrage grozav locul ăsta şi de câte ori ajung pe plajă iau copiii care au chef de plimbare şi mergem să îl vedem. După amiaza am văzut aici o mulţime de stoluri de cormorani care zboară spre nord.
Sfântu Gheorghe este locul unde şi vacile comunale se bucură de plajă. Pot fi văzute mai spre nord - cred că am mers ca 15 minute pe plajă ca să ajung aproape de ele. Se pare că nici lor nu le place aglomeraţia. Vaci mai pot fi văzute şi la vărsarea Dunării în mare unde ies din zona verde de dincolo de plajă şi vin să se adape în Dunăre.
Digul care mărgineşte satul pe partea cu Braţul Sfântu Gheorghe oferă după noi cea mai frumoasă plimbare prin sat pe care o poţi face. Pe o parte sunt o mulţime de pensiuni acoperite cu stuf şi înconjurate de lacuri cu nuferi iar pe partea cealaltă este Dunărea către care pornesc o mulţime de pontoane mai noi sau mai vechi, unele folosite de pescari altele de bărci sau vaporaşe.
Un cer cu câţiva nori împrăştiaţi şi perioada de dinainte şi de după apusul soarelui duce plimbarea către perfecţiune. Tot aici pe mal se mai abat păsări celibatare în căutarea hranei egrete, raţe, pescăruşi sau câte un pelican.
Când părea că începe ploaia, soarele şi-a făcut loc printre norii de la apus. Iată ce a ieşit.
Pescuitul este pentru copii o distracţie pe care trebuie să o încerce. Noi am închiriat undiţe de la hotel (12 lei pe zi). Abia stăteau asamblate, cârligul era prea mare pentru peştii la care aspiram, miezul de pâine nu este o soluţie bună.... rezultat: nici un peşte prins.
Totuşi ne-am simţit bine cu undiţele în mână, fie că ne-am distrat de broaştele care sar pe plută, fie ne-am încurcat şi descurcat guta de prin tufişuri şi papură iar în final am găsit un pescar care ne-a dat nişte viermişori pentru Tudor care a luat treaba în serios în timp ce fetele se jucat cu peştii prinşi de acesta (de pescar).
Din Sfântu Gheorghe se pot face mai multe excursii, dintre care cea mai interesantă este spre rezervaţia din insula Sacalin care pe Google Earth arată aşa. Detalii aici.
Tot separat am scris despre Green Village.
Destul de important de menţionat este transportul între Murighiol şi Sfantu Gheorghe. Green Village oferă acest transport contra cost (noi am plătit 180 lei/persoană, copiii peste 7 ani 50% reducere). Avantajele ar fi că îţi poţi lăsa maşina în parcarea lor păzită din Murighiol, drumul durează doar 50 de minute spre deosebire de 2 ore şi jumătate cu Navrom, bărcile sunt mari, acoperite cu prelată, nu stai în bătaia vântului cum am păţit altădată şi te lasă exact lângă complex, ba te mai ajută şi la bagaje, ceea ce este de mare ajutor când ai o mulţime :-)
Navrom este o opţiune mai ieftină dar are doar trei curse pe săptămână, debarcaderul unde ajunge este tocmai în partea cealaltă a satului iar pentru plecarea din Sfantu Gheorghe singura oră disponibilă este 7 dimineaţa, ceea ce pentru copii înseamă treziţi din somn şi plecaţi nemâncaţi. Localnicii au şi ei acest serviciu în ofertă. Unde am întrebat noi au cerut 400 pe un drum, nu ştiu cu ce barcă. Pe panoul celui cu care am fost în excursii scrie că oferă şi acest transport, dar nu ştiu preţul şi nu am văzut să aibă bărci acoperite. Dar trebuie întrebat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu