Domeniul Stirbei se numără printre puţinele locuri idilice pe care le găseşti în apropierea Bucureştiului. Comparat cu Mogoşoaia, Palatul Stirbei în sine este mai puţin impunător iar domeniul care îl înconjoară este mult mai sălbatic. Este mai degrabă o pădure cu arbori foarte bătrâni - platani, stejari, mesteceni şi fagi printre care şerpuiesc alei asfaltate care fac plimbarea plăcută pe orice vreme.
Noi am ales o zi de aprilie, mai exact 9 aprilie, în care cerul era înnorat iar temperatura între 7 şi 9 grade. Copacii aveau mugurii avansaţi însă puţine frunze ţîşniseră din teacă. Pe sub ei, oriunde te uitai, se întindea un covor de flori multicolore.
De la palat am urmat aleea care duce către celebra capelă. Mai întâi te duce la podul de lemn cetraversează lacul central al domeniului. Apele erau retrase, însă într-o parte a lacului apa era suficientă pentru ca cele două lebede (una albă şi una neagră) şi cele trei gâşte pe care le-am întâlnit noi, să se scalde.
Trecând podul am dat de o cărare dreaptă mărginită de pini bătrâni. Capela este frumoasă exact ca în poze.
Peste tot este plin de flori, ceea ce este minunat. Probabil că vara nu sunt ala fel de multe din cauza umbrei copacilor.
Am trecut de capelă şi ne-am continuat drumul pe aleea care până la urmă înconjoară tot domeniul, trecând pe lângă turnul de apă, ponton şi apoi înapoi la palat. Este mărişor, dar nu chiar aşa cum mă aşteptam.
Fetele au cules flori - este voie în mod oficial. Ne-am uitat după păsări şi veveriţe. Am văzut câteva din fiecare, deşi nu suntem deloc tăcuţi pe unde trecem.
Deşi exteriorul Palatului Ştirbei nu este izbitor de frumos, are detalii elegante iar interiorul nu se lasă deloc mai prejos.
Parterul este organizat ca restaurant. Elegant, primitor, cu focul arzând în sobe înalte, am luat masa cu adevărat ca într-un palat.
Mâncarea a fost foarte bună. Am încercat pieptul de curcan cu pere culese din pomii domeniului - excelentă alegere - şi muşchiul de porc cu catofi la cuptor sau legume la grătar. La desert am încercat prăjitura Nadeja (numele unei prinţese) - o prajitură ca un tortuleţ cu multă cremă de ciocolată, bună pentru cei care o iubesc, nu foarte deosebită din punctul meu de vedere, care iubesc cremele mai sofisticate.
Restaurantul are şi terasă înspre o parte a pădurii, cu siguranţă disponibilă în lunile mai calde. Cafeaua este excelentă!
Site-ul oficial al domeniului: http://www.palatulstirbey.ro/ro/home
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu