Transfăgărăşanul

De la Palatul Brukenthal din Avrig ne-am încadrat pe direcţia Transfăgărăşanului. Sunt doar 35 de km până la Bâlea Lac, ceea ce în urcuş a însemnat pentru noi ,cu tot cu scurtele opriri pentru fotografiere, cam o oră. Prima oprire pe care o face toată lumea este chiar lângă punctul de unde pleacă telecabina. De acolo se vede cel mai bine Cascada Bâlea Lac. Nouă ni s-a părut foarte aglomerat aşa că am continuat să urcăm şi am fotografiat-o din altă poziţie. 



Curând drumul devine preponderent săpat în stâncă de parcă muntele a fost forţat să ne primească pe acolo. Urcuşul se face pe muchia lui până când se aşează pe valea dintre cei doi versanţi şi continuă să urce spre creastă. Peisajul devine din ce mai pietros pe măsură ce pădurile rămân în urmă. 
Podişul Transilvaniei se vede întins la poalele muntelui.



Aproape de Cabana Bâlea Lac priveliştea spre nord este completată de drumul şerpuit asemenea covoraşelor pentru copii pe care sunt aşezate maşinuţe de jucărie.










Cabana şi lacul sunt frumoase, merită ceva timp petrecut pe acolo.




















Sunt o mulţime de tarabe, unele cu produse de artizanat, dar noi am fost impresionaţi de cât de bine arătau cele pe care atârnau cârnaţii alături de alte produse tradiţionale.

Toate produsele fuseseră aşezate cu grijă pentru un efect vizual maxim. Nu mai spun de mirosul lor delicios (deşi nu suntem deloc mari amatori de astfel de bucate).





Pentru copii am găsit o tiroliană grozavă care trece de pe un versant pe altul exact pe deasupra tunelului ce străbate muntele pentru a ieşi pe partea cealaltă. Înălţimea este de aprox 20m, deci şi distracţia garantată (costă 15 lei tura).








După ce treci pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş peisajul se schimbă, iarba domină în locul pietrelor, se văd munţi împăduriţi până departe în zare.









Cel mai mult mi-a plăcut muntele de vizavi, înalt, verde şi despicat de o mulţime de cascade care îl străbat.

















Ne-am oprit să dormim la Valea cu Peşti, pe marginea Lacului Vidraru, deşi ne-ar fi plăcut să dormim pe munte la Bâlea Lac (ne rugaseră să confirmăm că venim cu o zi înainte, dar nu au catadicsit să răspundă toată ziua la telefon, aşa că ne-am reorientat). La Valea cu Peşti (4 stele) am plătit pe un apartament cât am fi plătit pe una din cele două camere de la Bâlea pe care le rezervasem iniţial. Hotelul arată bine deşi paturile matrimoniale sunt de doar 1,40m - nu ştiu de ce s-or fi zgârcit pentru atâta lucru - copiii s-au bucurat de piscina interioară cu apă caldă (adâncime între 1,60 şi 1,75m). 

Terenul de fotbal este gratuit şi a fost încercat de Tudor şi prietenul lui. Seara am jucat Bowling întâi copiii, apoi ne-am luat şi noi adulţii pista de alături. Distracţia de plăteşte separat (15 lei /persoană / joc) şi sinceră să fiu nu exclud ca şi piscina să fi avut preţ separat, deşi noi ne-am dus de-a dreptul la ea, cum ni se părea şi normal să fie la 4*. Or fi fost tarife pentru cei care nu aveau cazare acolo? Nu ştiu. Restaurantul nu este grozav ba chiar ne-am speriat puţin când ospătarul ne-a spus că nu ne recomandă ciorbele pentru că este cald în bucătărie. Of... servicii româneşti... dar bine că ne-a spus :-( 

Micul dejun a fost surprinzător de bogat şi de bun. Din punctul ăsta de vedere a întrecut multe din restaurantele Europene la care nea-m cazat.
Dimineaţa am plecat către Curtea de Argeş şi Fântâna Meşterului Manole.

Transfăgărăşan

Între Transfăgărăşan şi Transalpina noi preferăm Transalpina, deşi părerea multora din jurul nostru este inversă. Pentru noi Transalpina este mai frumoasă pentru că drumul merge mult pe creasta muntelui, eşti mult timp la înălţime, având doar cerul deasupra şi totul la picioare. Pajiştile sunt întinse şi ierboase, în culori calde. Pe Transfăgărăşan muntele te domină, este mereu deasupra, căci urci printr-o căldare, urcuşul este rapid iar coborârea la fel de rapidă. 

Transalpina














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu