Mănăstirea Horezu

Este cel mai frumos exemplu de artă brâncovenescă, intrată pe bună dreptate în patrimoniul UNESCO al ţării noastre. Mănăstirea este lăudată în toate ghidurile despre România şi în cărţile de călătorii ca una dintre cele mai frumoase aşezăminte de acest tip iar după alţii cea mai frumoasă. Despre istoria mănăstirii am găsit detalii de wikipedia.





Pentru noi a fost o oprire scurtă după ce vizitasem Castelul Corvinilor din Hunedoara cu o seară înainte, apoi am străbătut toată Transalpina din Sebeş până în Novaci. De acolo drumul către Bucureşti duce prin Horezu şi ar fi fost mare păcat să nu ne oprim.

Nu îmi ajung cuvintele ca să o laud aşa că las mai bine imaginile să vorbească.










În apropiere de Horezu se află satul Olari (despre el) unde sunt atelierele ceramicii de Horezu, Culele de la Măldăreşti şi Casa memorială Anton Pann (despre ele), Peştera Muierii de la Baia de Fier (despre ea), Muzeul Trovanţilor de la Costeşti, Muzeul satului vâlcean la Bujoreni (despre el) şi bineînţeles partea cea mai frumoasă a şoselei Transalpina porneşte de aici.

În Horezu am mâncat la restaurantul 2 Cocoşi care ne-a ieşit în drum. Pentru simplitate am comandat meniul zilei care s-a dovedit a fi rezonabil de bun. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu